În ultimele luni, mi-am amintit mult de mine la 17-18 ani, de curajul pe care îl aveam, luciditatea ușor nebunească, curiozitatea pe care o consider în continuare una dintre cele mai importante trăsături ale mele. Mi-am amintit de pasiunile...
Ieri, cand fetita mea a implinit 7 ani, ma simteam extrem de obosita dupa un weekend plin si niste nopti de nesomn acumulate in aceasta perioada, dar eram decisa sa ii pregatesc un tort, pentru care nu eram deloc...
Wirkshop facilitat de Anca Blaga și Roxana Grigorean-Ștefan, psihoterapeute de cuplu Facem liste lungi de cumpărături, mergem la cursuri pentru pregătirea nașterii sau de puericultură, citim cărți despre somnul bebelușului. Dar câți dintre noi se ocupă și de pregătirea...
Suntem tare supărați/ ofensați de limbajul necorespunzător dintr-o piesă a unei tinere de 24 de ani. Ne deranjează, aparent, că la agresivitate se răspunde cu ură și furie. Suntem pudibonzi, dar din păcate nu suntem doar pudibonzi în ceea...
Tema cuplului sau a iubirii nu este deloc una ușoară. Și spun asta după o formare în terapie sistemică de cuplu și familie, după o lucrare de disertație în disfuncționalitatea cuplului, după ani în care am căutat să înțeleg...
Începutul de an este momentul rezoluțiilor sau al intențiilor. Ne dorim, și e foarte bine să ne dorim, să fim mai buni, mai înțelepți, să avem mai mult succes, să ne odihnim mai mult, să fim parteneri, prieteni și...
Tema cuplului sau a iubirii nu este deloc una ușoară. Și spun asta după o formare în terapie sistemică de cuplu și familie, după o lucrare de disertație în disfuncționalitatea cuplului, după ani în care am căutat să înțeleg cum traumele individuale influențează dinamica de cuplu, după multe cupluri pe care le-am susținut în terapie și după multe întrebări personale care mi-au dat, se pare, destulă motivație în această direcție. Cu unele procese mărturisesc că a fost mai ușor, mai ales dacă partenerii se aflau sau s-au aflat în procese individuale de terapie, dacă aveau un nivel mai ridicat de motivație comună (motivație adevărată, nu declarată) sau dacă poate am prins mai repede dinamica în care, inconștient, încercau să mă prindă. Cu alții, procesul a fost mai anevoios și mărturisesc că, deși rațional vedeam multe soluții, la un nivel mai adânc, inconștient, m-am simțit la fel de înfrântă ca ei.
Începutul de an este momentul rezoluțiilor sau al intențiilor. Ne dorim, și e foarte bine să ne dorim, să fim mai buni, mai înțelepți, să avem mai mult succes, să ne odihnim mai mult, să fim parteneri, prieteni și părinți mai prezenți. Există însă și o limită a tuturor acestor aspecte către care e firesc să tindem. Primul aspect ar fi că resursele, inclusiv energia psihică pe care o investim în schimbare, este limitată și cu cât ne ducem în mai multe direcții, cu atât avem mai puține șanse să ajungem unde ne dorim. Deci dacă ne dorim cu adevărat ceva, primul aspect este să investim energie constantă în acea direcție, conștient. Asta înseamnă să ne urmărim cu perseverență scopul și să îl spargem în pași mici și concreți de care să ne ținem. De exemplu, dacă îmi doresc să fac mișcare, îmi stabilesc un obiectiv realist (este foarte important
Trauma ne mănâncă energia, stima de sine, încrederea în noi și în ceilalți, liniștea și echilibrul. Deși anxietatea, depresia, adicția afectează din ce în ce mai multe persoane la nivel global, iar unii specialiști vorbesc despre o epidemie în domeniul sănătății mintale, cuvântul traumă rămâne încă tabu la nivelul multor specialiști. Corelația dintre traumă și sănătate mintală și fizică a fost demonstrată de multe studii clinice, cu toate acestea în multe domenii și aspecte ale vieții noastre ignorăm asta. Oare de ce ne este atât de greu să ne apropiem de traumă și tindem mai degrabă să ne polarizăm: fie să numim orice eveniment stresant ca fiind traumatizant, fie să ignorăm sau să diminuăm evenimentele cu potențial traumatizant și să evităm să poposim în durere? Ce este trauma? Trauma este un proces care se produce la nivelul psihicului și care presupune o scindare, cu scopul de a ne ajuta
”Munca este brățară de aur”, spune un proverb românesc. Dar ce te faci când munca devine o dependență și, ca orice dependență, va avea un rol distructiv în viața ta? Munca poate ajunge să fie o dependență, ca orice altă dependență. Deși este o dependență glorificată, căci cine muncește mult este considerat harnic și ambițios, în esență ea poate fi un mecanism de deconectare de la sine la fel de bun. Căci rolul dependenței este să acopere un gol, iar persoana dependentă nu este niciodată satisfăcută. Astfel, munca va deveni un comportament repetitiv de distragere de la propriile emoții, goluri, probleme. „Starea ei spirituală și emoțională este aceea de sărăcie, în ciuda nenumăratelor reușite și bogății”, spune Gabor Mate în Pe tărâmul fantomelor întunecate, referindu-se la golul interior pe care adicția îl umple. Dacă munca este sau devine o dependență este evident că va lipsi butonul de stop, nu vom
Comunicator
Psihoterapeut
Povestitor la SelfTalks.ro
