Aud des în cabinet, în terapiile individuale și de cuplu deopotrivă – mă simt deconectată, simt că nu mai comunicăm, parcă nu mai ajungem pe aceeași pagină, nu ne mai auzim unul pe celălalt sau una pe cealaltă. Relații...
Povestea mea cu yoga începe acum aproape douăzeci de ani, înainte să îi știu efectele asupra sindromului de stres post traumatic și alte studii care recomandă yoga pentru reducerea stresului și a anxietății, reglaj emoțional sau beneficii fizice, precum...
Multe cupluri ajung la terapie cu intrebarea: “Putem face fata la asta?”, “Avem cum sa iesim din asta?” sau, cu intrebarea mai simpla si uneori mai frusta “Mai avem vreo sansa impreuna?”. Stiu, cand e greu, tindem sa cautam...
Există o parte din mine nerăbdătoare Care vrea să danseze, să zboare E luminoasă Îi place la mare Culege pietre Merge desculță Și țese simboluri necunoscute. Dacă se iau după rochia diafană Unii i-ar spune firavă Ei bine, se-nșală....
Cred că arta are un rol foarte important în a ne pune în contact cu teme grele și a ne susține să digerăm subiecte complicate, de care poate ne ținem la distanță, și tare mă bucur că există atât...
În ultimele luni, mi-am amintit mult de mine la 17-18 ani, de curajul pe care îl aveam, luciditatea ușor nebunească, curiozitatea pe care o consider în continuare una dintre cele mai importante trăsături ale mele. Mi-am amintit de pasiunile...
Aud des în cabinet, în terapiile individuale și de cuplu deopotrivă – mă simt deconectată, simt că nu mai comunicăm, parcă nu mai ajungem pe aceeași pagină, nu ne mai auzim unul pe celălalt sau una pe cealaltă. Relații de prietenie, de cuplu, de colegialitate pe care ni le dorim, de care avem atât de multă nevoie, dar care ne și dor, ne și frământă. Relații în care ne dorim să fim aproape sau, cum ne place să spunem, „pe aceeași lungime de undă”. Conectarea pare simplă sau poate să sune simplu, dar ce înseamnă ea de fapt? Fiecare dintre noi se simte în alt fel conectat. Fiecare dintre noi se simte în alt fel văzut. Sau poate se apropie și se depărtează în alt ritm sau prin alte mișcări subtile pe care nici nu le sesizăm. În spațiul relațional pe care îl creăm, avem nevoie să ne facem spațiu
Povestea mea cu yoga începe acum aproape douăzeci de ani, înainte să îi știu efectele asupra sindromului de stres post traumatic și alte studii care recomandă yoga pentru reducerea stresului și a anxietății, reglaj emoțional sau beneficii fizice, precum scăderea tensiunii arteriale. Dar abia în ultimii ani, când m-am confruntat cu o serie de simptome fizice cauzate de stres, yoga a devenit o nouă ancoră, pe lângă terapie. Am simțit atunci impactul pozitiv al exercițiului constant și al respirației conștiente în ceea ce privește reglajul emoțional, prezența conștientă și creșterea rezilienței. În octombrie anul trecut, ca o consecință a formării mele în Compassionate Inquiry și focusului meu tot mai crescut din ultimii ani pe partea somatică, am început un curs de „Kundalini Yoga”, un tip de yoga axat pe starea de prezența, conexiune și dezvoltarea rezilienței. A fost o experiență intensă, continuată în februarie în acest an, care m-a provocat
Multe cupluri ajung la terapie cu intrebarea: “Putem face fata la asta?”, “Avem cum sa iesim din asta?” sau, cu intrebarea mai simpla si uneori mai frusta “Mai avem vreo sansa impreuna?”. Stiu, cand e greu, tindem sa cautam un raspuns in afara noastra. Terapeutul de cuplu nu are raspunsul (si nici experienta lui de viata nu e raspunsul). Si, chiar daca crede ca il are, bine ar fi sa il tina pentru el si sa il duca in terapia personala. Terapeutul are modalitatea prin care fiecare poate ajunge la raspunsul sau, separat si impreuna. Cunoaste modalitati de a stimula resurse, inclusiv speranta, de a facilita comunicarea si a gestiona conflictele, desi rareori cuplurile au o problema de comunicare, cel mai adesea au o problema de atasament. Asa ca vom vorbi mai degraba de rupturi si reparatii, de cum ne incredem, cum ne apropiem si cum ne distantam, acum si
Există o parte din mine nerăbdătoare Care vrea să danseze, să zboare E luminoasă Îi place la mare Culege pietre Merge desculță Și țese simboluri necunoscute. Dacă se iau după rochia diafană Unii i-ar spune firavă Ei bine, se-nșală. Mai există una pe care o țin mereu în brațe Fără să ii simt deloc greul De când mi-am purtat copilul la piept Zi si noapte I-am promis și ei că o să o țin lângă mine Ori de cate ori are nevoie. Pe cea care stă în neputință O țin de mână Iar ea vede, în fiecare zi Că nu e țintuită Și mai face un pas. Te stiu și pe tine, cea care cauți mereu explicații Ai capul cât casa Dar și sufletul cât masa. Și pe tine – care te duci și ceri apă de la un izvor secat Te amăgești cu picturi de ploaie Și
Comunicator
Psihoterapeut
Povestitor la SelfTalks.ro
