Povestea unui tort… sau a unei mame

Ieri, cand fetita mea a implinit 7 ani, ma simteam extrem de obosita dupa un weekend plin si niste nopti de nesomn acumulate in aceasta perioada, dar eram decisa sa ii pregatesc un tort, pentru care nu eram deloc...

𝗖𝘂𝗽𝗹𝘂𝗹 𝗱𝘂𝗽𝗮̆ 𝗮𝗽𝗮𝗿𝗶𝘁̦𝗶𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶.𝗣𝗿𝗼𝘃𝗼𝗰𝗮̆𝗿𝗶 𝘀̦𝗶 𝗿𝗲𝘀𝘂𝗿𝘀𝗲

Wirkshop facilitat de Anca Blaga și Roxana Grigorean-Ștefan, psihoterapeute de cuplu Facem liste lungi de cumpărături, mergem la cursuri pentru pregătirea nașterii sau de puericultură, citim cărți despre somnul bebelușului. Dar câți dintre noi se ocupă și de pregătirea...

DESPRE MINE
Cum să fim bine în pandemie? Acceptând că nu putem fi bine tot timpul

Anul a început repede, așa de repede și agitat încât simțeam deseori o amețeală. Deși mă implicam doar în proiecte pe care mi le doream, uneori mă simțeam luată pe sus și nu mai aveam timp de organizare, planificare, așezare. Simțeam o nerăbdare și o aglomerare care plutea în aer, pe care nu o puteam localiza foarte clar. Aveam patru călătorii planificate până în mai în țară și în afara țării, iar în lume au început să curgă știrile despre COVID. Am anulat toate plecările, una câte una, eliminând pe rând speranța că situația se va îmbunătăți. La final de februarie am fost invitată la o emisiune la radio să vorbesc despre programul flexibil pentru părinți, dar am sfârșit prin a vorbi despre rafturile goale din magazine. Situația în Italia începea să se înrăutățească, panica deja ajunsese la noi. Pe 6 martie am anulat o plecare în Germania, fără să

Citește mai mult »
De ce și cum funcționează terapia EMDR?

Traumele sau amintirile neprocesate ne afectează modul în care vedem lumea și viața, deși aparent aparțin trecutului și nu prezentului. Ele ne fac să trăim pe pilot automat, să avem reacții intense, nepotrivite contextului sau chiar simptome de tip flashback, hipervigilență, probleme cu somnul. Și, deși am vrea să ne bucurăm mai mult de viață, nu reușim. Cum ne influențează amintirile traumatizante, neprocesate? Lucrurile pe care le-am trăit la o vârstă timpurie și pe care nu le-am putut procesa au pus bazele unor credințe limitative despre lume și viață, precum și despre noi înșine: de la frici și fobii precise la lipsa încrederii în sine sau lipsa încrederii în ceilalți, insecuritate, rușine, vinovăție, care se reactivează în contextul prezent automat, deși contextul este diferit. Deși la momentul respectiv au fost adaptative, pentru că nu am avut altă variantă, iar psihicul nostru a făcut ce a știut cel mai bine ca

Citește mai mult »
Burnout-ul – cum poți ajunge să te epuizezi?

Moft? Slăbiciune? Stres? Muncă multă? Epuizare? Burnout-ul, recent redefinit de Organizația Mondială a Sănătății, este mai mult decât conținutul și cantitatea efectivă de muncă, este relația și starea noastră emoțională în raport cu munca. Nu este doar stresul în sine, ci este un stres pe care noi nu îl mai putem gestiona, fiind în legătură directă cu resursele persoanei și cu experiențele ei de viață. Pentru a fi diagnosticat cu burnout trebuie să bifezi, în principiu, trei condiții – să te simți epuizat, să te simți rupt emoțional de mediul tău profesional și să ai sentimente de negativism și cinism față de acesta, coroborat cu un randament din ce în ce mai scăzut. Burnout-ul poate afecta orice categorie profesională și poate fi ușor reperat atunci când observăm entuziasm și interes mai scăzut, depresie, cinism, oboseală, plictiseală, descurajare, epuizare emoțională, depersonalizare, lipsa compasiunii și a sentimentului de împlinire profesională. Toate acestea ne

Citește mai mult »
Ce am uitat și nu putem uita

Există, printre lucrurile pe care aparent le-am uitat, lucruri mai mai prezente ca oricând. Care rămân mărturie a faptului că ceva s-a întâmplat, că ceva ne-a durut, chiar și atunci când avem nevoie să uităm ce anume pentru a putea supraviețui. Este ceea ce numim amintirea traumatică. Încercăm să ne înțelegem viața printr-un șir de memorii explicite, care dobândesc sens în permanență. Lucruri cu care ne identificam, care fac parte din povestea noastră de viață. Dar mai sunt și lucruri care, poate, ne-au scindat. Cărora nu le găsim și nu le-am integrat sensul. Ele se manifestă inexplicabil și ilogic în rigiditatea și repetiția lor, așa cum este și trauma. Se agață de detalii din prezent, dar sunt bine ancorate in trecut. Un miros, o zi, o reacție, o persoană necunoscută ne pot transpune acolo unde de unde am fost nevoiți să plecăm pentru a putea să supraviețuim. Ceea ce am și făcut. Și „am uitat”. Dar și corpul nostru are o memorie, iar el nu poate uita. Și nu poate uita

Citește mai mult »
Despre mine
Roxana Grigorean-Stefan

Comunicator

Psihoterapeut

Povestitor la SelfTalks.ro

Retele sociale

Te-ar putea interesa si