Dependenta de munca poate cauza burnout

”Munca este brățară de aur”, spune un proverb românesc. Dar ce te faci când munca devine o dependență și, ca orice dependență, va avea un rol distructiv în viața ta? Munca poate ajunge să fie o dependență, ca orice...

Anxietatea exista, dar nu este o situatie fara iesire

Simți deseori o frică intensă și nejustificată de un pericol sau de eșec? Te simți obosit, încordat, îngrijorat? Ai probleme de concentrare, irascibilitate? Cauza acestor probleme ar putea fi anxietatea. Dacă te-ai confruntat cu un episod de anxietate, nu...

DESPRE MINE
De la siguranță la autenticitate. De la manageri stăpâni pe situație la lideri vulnerabili și empatici

Multă lume își imaginează un lider ca o persoană cu toate răspunsurile la ea. Neînfricată. Sigură pe ea. Invulnerabilă. Bătătăiosă. Invincibilă. Dornică să câștige cu orice preț. Același curent al liderului invincibil a pătruns și în parenting. Părintele, liderul neînfricat care nu greșește, nu are emoții negative, nu clachează, nu are zile proaste. Nimic mai departe de adevăr un astfel de model care, de fapt, are la bază nu curajul, ci frica. Frica de eșec. De vulnerabilitate. Atât timp cât suntem oameni, nu avem numai sentimente pozitive. Când riscăm sau intrăm pe un drum nou, ne este și frică. Când greșim, și se întâmplă și asta adesea, ne simțim vinovați sau ne este rușine. Uneori, avem incertitudini. Alteori, ieșim de pe traiectorie. Alteori, facem lucruri pe care le regretăm. Ne întoarcem și încercăm să reparăm. Sentimentele negative preiau controlul asupra comportamentului nostru nu atunci când le recunoaștem, ci atunci când

Citește mai mult »
Patru sau mai multe generații de perfecționiste

Bunica mea e o perfecționistă desăvârșită. Nu o suportam cu niciun chip când eram copil, pentru că avea 1000 de reguli, mulți de trebuie și puțină empatie pentru un copi care și-a petrecut primii patru ani de viață pe imaș, a făcut ce a vrut, a mâncat plăcinte poale-n brâu pe post de cină și s-a jucat cum și unde și-a dorit. Între mine și bunica era, atunci, o prăpastie mare. Ea era rece și sobră, râdea puțin și se juca și mai puțin. Iar eu eram, înainte e toate, un copil care avea nevoie de căldură. Multă căldură. Cu timpul am înțeles că structura și ordinea au ajutat-o să facă față unei vieți deloc ușoare, ba chiar traumatizante – de la prunci pierduți la un divorț crud, iar asta e doar lista scurtă și publică. Bunica e o femeie care se ține încă bine, are ritualurile ei, ideile ei stricte

Citește mai mult »
Copiii noștri, oglinda imperfecțiunilor noastre

Există o vorbă românească care zice că nu trebuie să faci ce face popa, ci ceea ce zice popa. Nu știu voi, dar eu am auzit-o de multe ori când eram copil, mai ales când chestionam cu naivitate comportamentele adulților din jurul meu. Probabil nu întâmplător suntem așa de mulți dintre noi buni la sfaturi, chair și atunci când nu ne sunt cerute. Dacă este însă vreun loc în lumea asta în care contează mai mult ce faci decât ce zici, acela este parenting-ul. „Practice what you preach” nu mai e deloc un slogan de pus pe pereți, este efectul concret pe care îl observam acolo unde ne doare cel mai tare – la propriile odrasle. Copii noștri învață comportamentele prin imitație. Bebelușii reflectă fața mamei, copiii care încep să vorbească folosesc un vocabular asemănător ca acela al persoanei care îi îngrijește, iar comportamentele noastre sunt simplificate în ochii lor

Citește mai mult »
Despre mine
Roxana Grigorean-Stefan

Comunicator

Psihoterapeut

Povestitor la SelfTalks.ro

Retele sociale

Te-ar putea interesa si