Un altfel de echinocțiu de primăvară

Există o parte din mine nerăbdătoare

Care vrea să danseze, să zboare

E luminoasă

Îi place la mare

Culege pietre

Merge desculță

Și țese simboluri necunoscute.

Dacă se iau după rochia diafană

Unii i-ar spune firavă

Ei bine, se-nșală.

 

Mai există una pe care o țin mereu în brațe

Fără să ii simt deloc greul

De când mi-am purtat copilul la piept

Zi si noapte

I-am promis și ei că o să o țin lângă mine

Ori de cate ori are nevoie.

Pe cea care stă în neputință

O țin de mână

Iar ea vede, în fiecare zi

Că nu e țintuită

Și mai face un pas.

 

Te stiu și pe tine, cea care cauți mereu explicații

Ai capul cât casa

Dar și sufletul cât masa.

Și pe tine – care te duci și ceri apă de la un izvor secat

Te amăgești cu picturi de ploaie

Și astepți mereu la mijlocul drumului

Poate-poate…

Lasă, eu își aduc apă, îți aduc soare

Și te faci tu mare.

 

Am, bineînțeles, și o armată de lupoaice

Le-am desconsiderat, recunosc

Le-am ținut departe

Crezând că pot să răzbat cu rațiunea

Câini lași lăsați fără stăpân

Care mușcă când miros răni deschise.

Acum le-am scos la atac

Sunt bine pregatite

Cu luciditate

Amușină minciuna, înșelatoria, prefăcătoria

La distanța potrivită

Stau bine în frâu

Dar când nici câini, nici ogari trec gardul

Noaptea pe-ascuns

Furând din bunurile mele

Sau alocânduși-le cu aroganță

Evitând confruntarea

Mascând slăbiciunea cu o falsă putere

Lătrând că fac eu prea mult zgomot

Rânjind sau bocind cu găina mea din șură-n gură

Lupoaicele mele știu

Că nu mă mai supăr deloc

Să le las libere.

 

Unele părți încă plâng

Altele tremură speriate

Eu sunt acolo pentru toate

Zâmbesc alături de cele care se bucură

Dar, de iubit, le iubesc pe toate

Câte or mai fi.

 

Una părea fioroasă

Ba ca un vârtej, ba ca o gaură neagră

Ba ca o oglindă spartă în care se oglindeau alții

Aducând nori și ceață.

Într-o zi s-a întrupat într-un Yeti

Părea mare și greoi

De nu știam cum sa-l pun la masă,

Dar s-a micșorat și micșorat

Și s-a așezat, obosit, în brațele mele

Până s-a făcut un ursuleț pufos de pluș

Pe care l-am așezat în pat și l-am pus la somn.

 

Când închid ochii și îmi urmăresc respirația

Le simt pe toate

Miros a cald si bine

Îmi dau putere

Sau mă striga nu tocmai elegant să le văd

Sunt trăiri înțepătoare

Sau senzații trecătoare.

Le cunosc.

Cu fiecare inspir si expir

Unele sunt mai prezente

Altele stau înca pitite

Dar vântul și gândul mi le aduc pe toate.

 

Am brațe și căldură pentru toate

Le fac plăcinte

Le așez la masă

Niciuna nu mă incomodează

Nici una nu e în plus

Am brațe și căldură pentru toate.

 

ReplyForward

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Despre mine
Roxana Grigorean-Stefan

Comunicator

Psihoterapeut

Povestitor la SelfTalks.ro

Ultimele articole
Retele sociale