Fiecare destinație pe care am parcurs-o împreună a fost un drum unic, de care leg amintiri pe care, poate, mi-ar fi poate mai greu să le localizez altfel. Fiecare părinte știe câtă bucurie poate să provoace fiecare lucru nou pe care îl învață copilul în primul an de viață. Să vezi cum crește sub ochii tăi, cum învață să se rostogolească, apoi să meargă de-a bușilea și să se ridice în picioare. Cum întinde mâna după fiecare jucărie, cum se cațără pe mobilă sau învață să răsfoiască o carte. Cu timpul, însă, realizăm cu nu putem stoca toate aceste amintiri și le trimtem undeva, în adâncul nostru, la dospit. Pentru ca să le pot scoate mai ușor din cutie, eu le-am legat de câte o călătorie.
Așa se face că îmi amintesc precis cum, la cinci luni, când am ajuns în Tenerife după un zbor de șapte ore, Lina era în pline achiziții motorii și a făcut și prima ei febră. La fel cum zâmbesc când mă gândesc că mâncam pe rând pentru că era interesată de tot ceea ce era pe masă sau în farfurie. Atunci a luat și prima ei gură de banană înșfăcată, efectiv, din mâna mea. Chiar și cu aceste părți mai dificile, la care nu te gândești când mergi singur în concediu și ai confortul de a te trezi sau mânca când vrei, am savurat plimbarile din fiecare dimineața de la 6-7 pe faleză, sunetul oceanului și nuanțele lui de albastru, cafelele băute în liniște cu ea dormind la pieptul meu, zilele de plajă în care a descoperit curioasă nisipul și l-a îndesat în gură, imaginile desprinse de realitate de la Masca, în care cerul și pământul erau totuna, sau aventura din Loro Parque. Uitandu-mă în urmă, cred că aș fi ales o destinație mai apropiată și aș fi lăsat mai multe zile doar de leneveală. Dar tranziția de la vacanțele active pe care obișnuiam să le avem la un ritm mai domol, cere timp și conștientizare, apropo de viața care nu se schimbă când apare copilul și care rămâne fix la fel, cum obișnuim să ne mințim sau să fim mințite.
Peste alte trei luni am plecat în Atena, un loc pe care îl vizitasem și însărcinată, un oraș aglomerat și nu neapărat prietenos cu copiii, în care bifasem deja o mare parte dintre obiectivele turistice. Din excursia în Atena cel mai mult ne-am bucurat de zilele de stat pe insulele din apropiere, plimbările prin oraș au fost destul de obositoare, deși am căutat mai degrabă parcuri și locuri liniștite. Parcurile din oraș, care devin un loc mult mai interesant când călătorești în familie, sunt un loc potrivit unde poți lăsa copilul să exploreze, de-a bușilea în cazul nostru. Pe lista de momente de bucurie împreună au fost, așadar, mai ales locuri liniștite, în care am putut să stăm în voie, în top fiind plimbările pe insulele din apropiere, dar cu un pic mai mult efort ne-a plăcut și la Lykabettus, locul de unde ai cea mai frumoasă priveliște asupra Atenei. Insulele din preajma Atenei au un farmec aparte. Aegina și Agistri sunt doar la o oră distanță de Atena și pot fi o bună ocazie de relaxare de o zi, în timp ce Hydra și Poros, pe care le-am vizitat cu altă ocazie, necesită mai mult timp și este ideal să înoptezi pe ele. Sunt insule de localnici, specific grecești, simple și relaxate, iar Hydra are un aer special, nu degeaba Leonard Cohen și-a trăit povestea de dragoste a vieții sale acolo, dar este și cea mai turistică dintre toate.
Tot la începutul verii, am facut un mic tur în țară, cu multe opriri pentru ca mersul cu mașina nu a fost punctul forte al bebelușului nostru, așa că mult timp am evitat călătoriile cu mașina. Ne-am oprit la Măgura, satul din munți de care m-am îndrăgostit și de care am mai povestit, apoi am făcut un popas la Viscri, care ne-a adus liniște și mult verde, până la destinația finală, Reghin, unde am petrecut la nunta prietenei mele Oana (ce bine că la Reghin nunțile sunt ziua!, deci chiar am petrecut, chiar dacă diferit). La întoarcere, un popas la Cloașterf a fost numai bun pentru a putea porni la drum cu bateriile încărcate.
Lina a văzut și primul muzeu tot în afara țării, în Bruxelles, unde a admirat liniștită tablouri timp de jumătate de zi. Cu opriri pentru degustări de ciocolată, ne-am bucurat mult de ziua aceea, doar noi două. Am făcut și o excursie de o zi în Bruges, pe celebrele canale, alt prilej de opriri dese, plimări în voie și gustări belgiene.
De la 10 la 11 luni, între două escapade la mare, bebelușa noastră a trecut de la mersul de-a bușilea la mersul pe două picioare, așa că am alergat după ea non stop, pe nisip și prin toate cherhanalele. Iar în decembrie, la un an și trei luni, după prea mult stat în casă, căci nu prea ne mai puteam bucura de statul în parc, ni s-a făcut din nou dor de mare și de hoinărit în natură. În Israel, la api, api și fsss (pestii) a fost cu siguranță concediul pe care ea l-a savurat cel mai conștient. Drumul a fost scurt, vremea numai bună de stat la soare și în apă, locul foarte prietenos cu copiii. Ne-am bucurat de zilele de plajă, de ocenarium și de gradina botanică, de plimbările lungi pe faleză, dar mai ales de curiozitatea ei, aflată acum la alt nivel. Piciorusele ei rapizi te făceau să alergi de dimineață până seara, așa încât picam frânți la jumatate de oră după ce a adormit ea.
Vacanțele cu copii sunt mai pline de peripeții și obositoare, dar de fiecare dată am simțit că am câștigat din ele și că ne-au adus, în primul rând, mai aproape unii de alții. Iar muntele sau marea, briza și somnul (atât cât e el), fac bine oricând și pentru mari și pentru mici. Ele vorbesc și despre tine. nu doar despre locuri, așa că, dacă mă uit în urmă, îmi dau seama că am fost cam dezorganizați și că nu am planificat foarte atent primul nostru an de călătorii, pesemne că ne-a luat un timp să ne obișnuim și că am învățat și din lecțiile nefăcute, nu numai din alea făcute. Cât despre ea, oamenii, mulțimile, aeroporturile, copiii o încântă. Avionul e una din jucăriile ei preferate, decolează și aterizează aproape în fiecare zi la noi în sufragerie. Cărțile sunt prietenii noștri de nădejde la drum, revistele cele mai interesante lucruri pe care le poți avea cu tine în avion. Și da, uneori părea că ne-am întors acasă cu alt copil, atât de repede se schimbă în această perioadă.
Călătoriile au ramas milestone-uri ale creșterii ei rapide și, dincolo de asta, sunt sigură că și ele au contribuit la relația noastră, care se construiește, zi de zi, ca orice relație, și are nevoie să fie udată și întreținută.
Să plouă cu vacanțe cu soare, lungi și linștite!
[Best_Wordpress_Gallery id=”33″ gal_title=”Călătorim împreună”]
