Decizia de a merge la terapie este tot timpul e decizie grea. Este dificil să recunoști, în primul rând față de tine, că ai nevoie de suport. Deși, să știi să ceri ajutor într-un mod responsabil și asumat este una dintre cele mai mature acțiuni pe care le poți face în viață. Dar și mai dificil este să accesezi locurile dureroase din tine, de care ai învățat să fugi și să retrăiești durerile cele mari, chiar dacă, în adâncul tău, știi că acum ai puterea de a le așeza și integra altfel.
Decizia de a merge la terapie este aproape tot timpul însoțită de rezistențe. De cele mai multe ori ne-am dori să meargă toată lumea din jurul nostru la terapie, iar noi să nu fie nevoie să facem nimic. Pentru că da, este mai ușor să vedem la celălalt lipsurile și neajunsurile sau să dăm vina pe situații din exterior pe care nu le putem controla.
Cum știi, însă, că ai nevoie de terapie?
– Cand simți că nu mai ai energie să faci nimic din ceea ce ți-ai dori
– Când ești constant îngrijorat cu privire la viitor și ți se pare că nu vei face față
– Când procrastinezi
– Când ești atât de preocupat de performanță încât orice mic eșec te dezechilibrează și te face să crezi că nu mai ești bun de nimic
– Când ai probleme repetitive cu somnul
– Când ai stări prelungite de anxietate sau atacuri de panică
– Cand ai stări de nervozitate, iritabilitate, sau irascibilitate prelungite, care par nejustificate sau la o intensitate mult mai mare decât evenimentul în sine
– Când orice mic neajuns din prezent, situație care nu merge conform planului îți generează o reacție disproporționată de tristețe, furie, neputință
– Când ești foarte furios pe oamenii din viața ta
– Când preferi să te izolezi în fantezii, într-o lume imaginară, decât să trăiești viața pe care o ai
– Când ești nemulțumit de relațiile tale
– Când faci lucruri care deteriorează relațiile la care ții și ai vrea să repari acest lucru
– Când crezi că toată lumea din jurul tău are o problemă
– Când te gândești deseori la separare, despărțire, dar nu iei o decizie în niciun sens
– Când simți o repetitivitate în viața ta, fie la nivel de relații, fie de evenimente, iar viața ta este aceeași poveste pe care ți-o spui ție și altora
– Când copiii îți „apasă multe butoane”
– Când ești prea protectiv, anxios, furios, lipsit de răbadare în relația cu copiii
– Când simți că ai multe datorii față de oamenii din viața ta și te simți mereu îndatorat și vinovat
– Când te confrunți cu dependențe – de la dependența de substanțe la dependența de muncă sau de oameni
– Când ai tulburări de alimentație caracterizate prin preocupare constantă (chiar obsesivă) acordată acestui aspect și sentimente dese de vinovăție, frici nejustificate legate de mâncare
– Când ajungi să somatizezi și să ai probleme medicale ale căror cauze sunt „stresul” și oboseala în exces sau ai o boală psihosomatică
– Când în adâncul tău nu îți place viața pe care o trăiești, deși uneori îți spui că ai multe motive să fii fericit
Știu, lista este lungă, iar acestea sunt doar o parte din motivele pe care le poți avea pentru a începe o terapie. Pentru că, dincolo de toate acestea, cel mai important motiv este dorința de a schimba ceva. Puterea de a face primul pas și de a merge în cabinetul terapeutului. Deși, în cazurile ideale, decizia de a merge la terapie ar putea să preceadă inclusiv evenimentele fericite din viața noastră, cum ar fi căsătoria sau sarcina, pentru suport în calibrarea așteptărilor și reflecție asupra noilor roluri pe care ni le asumăm, cel mai adesea, oamenii așteaptă să îi doară tare înainte de a lua decizia de a schimba ceva. De aceea, ajung la terapie în situații limită – despărțiri dureroase sau traumatice, boli, pierderi, oboseală și nefericire cronică, probleme de sănătate. Acest lucru nu este nefiresc, pentru că de mici învățăm să ocolim durerea. Din păcate, însă, ceea ce încercăm să uităm nu trece, ci se revarsă cu o forță și mai mare în momente neașteptate. Când suntem într-o etapă pozitivă din viață, încercăm să nu ne gândim deloc la probleme, conflicte, lucruri nespuse. Ne este frică să le confruntăm și sperăm, în adâncul nostru, că dacă le vom ocoli suficient de bine ele vor dispărea. Din păcate, ele nu dispar. Se revarsă ca un vulcan în cele mai neașteptate momente și în moduri pe care ne este greu să le înțelegem sau, prin fuga constantă pe care o generează, ne înstrăinează de noi și de ceilalți, făcând intimitatea adevărată imposibilă.
Decizia de a merge la terapie nu este deloc o decizie ușoară. Și atunci mintea poate crea piste false pe care alunecă cu grație – că nu ai găsit terapeutul potrivit, că nu ai resurse (financiare sau de timp), că nu știi ce tarepie ți se potrivește, că ar fi mai bine dacă s-ar duce partenerul, că toată lumea are probleme și până la urmă trăiește, că situația ta nu e așa de gravă comparativ cu a altora ș.a.m.d. Nu uita, terapeutul nu este decât o oglindă. Modul în care abordezi relația cu terapeutul este, cel mai adesea, relația ta cu tine. O relație de care e bine să te îngrijești, fie că alegi să mergi la terapie, fie că nu.
