Pentru că e un trend să facem din puțin mai mult și din simplu complex (și invers), m-am gândit că e util să reflectăm cum putem face asta și la nivel sufletesc. În loc să ne umplem cu lucruri nenecesare, să păstrăm câteva bune și de folos, să ne simplificăm viața alegându-ne relațiile, prietenii, pasiunile și interesele care să conteze. Căci nu numai garderoba și camera în care stăm spun ceva despre noi, ci și modul în care abordăm viața. Iar în loc de trebuie, să învățăm să conjugăm verbele a fi, a simți, a avea, a relaționa, a selecta, a iubi (înflăcăra), a crede și a schimba. Pare simplu, dar ca toate lucrurile simple, efortul din spatele lor este complicat, întortocheat și greu. Nu degeaba se spune că simplitatea e greu de atins.
A fi
A fi te aduce în prezent. Nu într-un prezent hedonist, ci într-un prezent conștient, simplu, în care te lași să fii fix așa cum ești, fără ieri și fără mâine. Pe agendele încărcate, bifele nerezolvate și planurile stresante, a fi azi și acum este rar, dar extrem de important. A fi presupune și să îndrăznești, să ai o amprentă, să ieși din rândul celor mulți la fel, să nu faci orice pentru a fi acceptat, ci să alegi să fii ceea ce ești chiar și atunci când, într-o lume trasă la indigo, asta pare nebunesc. A fi presupune și multă flexibilitate, căci nu vei fi perpetuu agățat în trecut și nici într-un viitor imaginar.
A simți
A simți și a te lăsa să simți poate părea, la prima vedere, că crează o nebuloasă emoțională care sperie. De fapt, „a simți” purifică universul nostru interior. Când te lași să trăiești și accepți ceea ce simți, într-un mod surprinzător mintea se clarifică. Nu mai are nevoie de o multitudine de defense pentru a ascunde sentimentele, pozitive sau negative. Să trăim deopotrivă furia, ura, nemulțumirea, regretele și dragostea, bucuria, speranța. Este foarte vizibilă atitudinea noastră față de sentimente când avem copiii mici, care își exprimă și sentimentele negative și pozitive într-un mod simplu, puternic și eliberator. Dacă tendința este să le reprimăm la noi, ne va fi greu să le acceptăm la ei. Nu putem, însă, să facem curățenie interioară doar cu verbul „a gândi”, de aceea „a simți” este strâns legat de „a fi”.
A selecta
A avea mai puțin poate însemna mai mult – mai puține lucruri, mai puține task-uri pe agende, mai puțini prieteni, dar cu care să construim relații sănătoase și de durată. A selecta presupune și să alegi, din multitudinea de lucruri disponibile, lucrurile care într-adevăr ți se potrivesc, de a fi selectiv și cu oamenii cu care te însoțești și cu informația care ajunge la tine și cu lucrurile în care îți investești timpul, energia, banii.
Poți să faci 1.000 de lucruri, dacă renunți la cele câteva care îți plac, te vei simți gol pe dinauntru. Fiecare dintre noi are nevoie lista lui scurtă de lucruri care îi fac plăcere și care sunt ale lui. Nu trebuie să fie multe și nici la modă. Poți să coși, chiar dacă nu mai e la modă cusutul, să citești, chiar dacă renunți la ieșitul în oraș, să gătești (înainte și după food blogging), să călătorești pentru tine și cu tine, să faci sport fără să participi la maraton. Când vine vorba de lucrurile care ne plac, putem să suportăm inclusiv că nu suntem buni la ele sau că nu ne aduc avere materială. Simplu fapt că ne place ne aduce suficientă satisfacție cât să continuăm. Nu îți îngropa pasiunile transformându-le în performanțe greu de atins. Uneori, pasiunea se transformă și în profesie, alteori rămâne doar pasiune. Nu trebuie să fii bun la ea, trebuie să te bucuri de ea. Iar dacă vei face doar lucrurile care sunt pe val, te vei bucura de apreciere, dar vei pierde propria împlinire.
A relaționa
Într-o cultură care valorizează mult prea mult independența, uităm că avem de fapt nevoie de relații și că relațiile bune ne fac viața mai bună. Să învățăm să cultivăm relații sănătoase va face diferența între un om împlinit și unul în perpetue căutări. Este demonstrat sociologic și psihologic că avem un număr limitat de locuri pentru oamenii cu adevărat importanți. Relațiile au nevoie de mai mult decât sentimente pozitive, iar într-un univers în care timpul este extrem de prețios, contează cu cine îl petrecem. Într-o cultură în care sunt valorizate numărul de relații, cunoștințe și aprecieri, nu e de mirare că ne putem simți singuri, pentru că profunzimea lor va scădea. Dacă atunci când vine vorba de dulapul de haine mizezi pe câteva piese importante, fă la fel și cu relațiile. Investește în câteva, dar fă-le cu adevărat bune sau cât de bune poți. Nu relaționa de dragul relaționării, ci asumându-ți vulnerabilitatea, investiția și greutatea relațiilor semnificative.
A iubi
Într-o cameră albă, simplă, fără multe obiecte decorative, în care toate mărunțișurile sunt bine așezate la locul lor, este ceva ce face diferența între banal și diferit – lumina, căldura. În economia a ceea ce suntem, căldura și pasiunea pe care le punem fac din lucrurile simple, banale, ceva care să conteze. Dacă poți, muncește mai degrabă eficient și cu pasiune decât mult, obositor, frustrant și, în consecință, prost. Iubește pe cine alegi să iubești. Însoțește-te cu cine aduce lumină. Și, mai ales, fă lumină acceptând întunericul, norii, furtuna.
A crede în adevăr
Pe cât de singuri suntem și pe cât de multe opinii ni se pare că avem, pe atât de tare ne este frică să fim cine suntem și pe atât de puțin avem valori consistente care să ne direcționeze viața. Fie mimăm prietenii inexistente și ne ascundem părerile după mulțimi virtuale, fie ne împărțim în grupuri de terționari, fie facem confuzie între adevăr, frică și nevoia de confirmare. Observ că din ce în ce mai rar ne susținem argumentat valorile și le aplicăm cu consecvență, asumându-ne greșelile, și când spun asta mă refer la toae curentele pe care e îmbrățisăm cu brațele deschise, dar ne opintim la primul obstacol. A crede face parte din noi, a căuta adevărul este în firea noastră. Avem nevoie de acest ghidaj interior. Frica de adevăr nu face decât să ne îndepăteze de noi înșine.
A schimba
Dacă ar fi să alegi o schimbare pe care să o faci în lume, care ar fi aceea? Am lucrat în domenii în care am întâlnit oameni care făceau schimbări, m-au preocupat schimbarea și inovația, am căutat rețete, povești de succes și, de fapt, am descoperit că schimbarea e mult mai simplă și la îndemâna oricui, iar primul pas este informarea și educația. Dacă ar fi să „schimb” ceva, aș încerca să contribui cât mai mult la conștientizare, educație și schimbare, căci ea este un proces care începe de la fiecare în parte. Oricine poate să facă o schimbare, pe de o parte e atât de simplu, iar pe de altă parte e atât de dificil, pentru că presupune să ieși din zona ta de confort și să-ți asumi lucruri cu care nu ești obișnuit. Cred însă într-o lume mai bună la orice nivel și ea nu poate să fie fără verbul „a schimba”.
