Ana, Mon Amour

Tu a cui viață o trăiești?

Are Netzer acest talent incredibil de a te face să te uiți în oglindă – TU, ca produs al unei societăți schizofrenice, plină de idei preconcepute, de acțiuni bolnave, internalizate la fel de bolnav, TU, ca om care nu stii, uneori, a cui viață o trăiești. Oare vom putea vreodată să ne redăm libertatea? Și, dacă da, care e costul ei?

 „De cand ai cunoscut individa asta, nu mai ai nici mama, nu mai ai nici tata, te face asta cum vrea ea

O relație de iubire care începe ca un cântec de leagăn se termină cu un cântec de lebădă, parcurs în pașii de dans a două familii disfuncționale, care le transmit mai departe propriilor copii abuzul, neacceptarea și frica. Ana vine dintr-o familie cu un tată autoritar, până la limita abuzului, incapabilă să facă alegeri conștiente și să se valorizeze prin proprii ochi. Simptomul atacurilor de panică o duce pe aceasta într-o călătorie de căutare a sinelui, începută la biserică și sfârșită în cele din urmă în propria oglindă, față în față cu proprii monștrii, pe canapeaua psihanalistului. Toma, de cealaltă parte, moștenește fricile unui tată cu coarne, pe care nesiguranța l-a transformat în despot, și este dominat de o mamă care își justifică propriile decizii prin duplicitate. Îl atrage pe Toma în alianță împotriva tatălui său, ea fiind și cea care a rămas în relație. Toma are, deci, nevoie de o Ana fără încredere, pentru a se proteja inconștient de frica de a nu fi înșelat, de a nu repeta istoria tatălui său. Dar tocmai această frică le învolburează viața din umbră și o determină pe Ana să se distanțeze.

[vc_video link=’https://www.youtube.com/watch?v=f7UM2S00zMI’]

Două familii disfuncționale, într-o societate needucată, defectă, care perpetuează rușinea, neasumarea, care te încurajează să bagi lucrurile sub preș, de ochii lumii. Doi tineri aparent liberi, aflați la început de drum, se transformă treptat în doi adulți care moștenesc un bagaj prea greu pentru a-l duce împreună.

Până la urmă, ce vină are Ana? Ce vină are Toma?

One thought on “Ana, Mon Amour”
Leave a Comment