Copiii învață, cresc, se dezvoltă și se conectează prin joc. Acolo unde adultul a pus rațiunea, conștiința, intenția, limita, copilul are liberatatea infinită a jocului. Atunci când suntem prea obosiți, prea rușinați, prea plini de presiuni și limite sociale, prea preocupați de partea pragmatică a vieții sau de educația copiilor noștri, ne vine greu să ne jucăm.
„Pentru a putea să ne conectăm cu copiii noștri trebuie să fim nu în partea rațională a creierului nostru, ci în partea lui emoțională, în care trăiesc nu numai emoțiile, ci și amintirile dureroase. Tocmai de aceea e dificil să facem acest lucru”, a spus Lawrence Cohen, în cadrul workshop-ului „Diving in deeper”. Copiii ne reactivează amintirile din propria copilărie, care nu sunt tot timpul pline de parfum de scorțisoară și plăcinte cu brânză. Ei ne amintesc și de propriile răni, de locurile de care vrem să ne depărtăm și, uneori, din dorința de a ne proteja de acestea, ajungem să ne îndepărtăm de ei.
Te-ai gândit vreodată ce ai vrea să păstrezi din propria copilărie? Ce ai vrea să-i dai mai departe copilului tău, ca moștenire de familie? Poate mesele de duminică, poate sentimentul de dragoste, poate liberatatea, poate siguranța pe care ai simțit-o în relație cu o anumită perosană reprezentativă. Te-ai gândit vreodată cum ai înțeles tu, când erai copil, și în relație cu cine, aceste lucruri esențiale – dragoste, siguranță, joc și joacă? Dar ce nu ai vrea să dai mai departe, te-ai gândit? Ce e încă dureros pentru tine? Poate încă prea dureros ca să te gândești la asta? Ai puterea să te întorci în acel punct? Să porți cu tine nu doar copilul mic, neputincios, ci și adultul care ești acum și care are resurse să caute ajutor și să țină copilul mic care ai fost de mână?
Dincolo de rețetele de jocuri pe care Lawrence le propune, cheia conectării este diminuarea intensității emoționale pe care ți-o poate stârni o anumită vârstă, un anumit joc, un anumit cuvânt. Printr-o tehnică pe atât de simplă, pe atât de utilă – „listening partnership”. Un parteneriat cu reguli clare și simple, cu un adult de încredere, care să te ajute să îți exprimi sentimentele dureroase fără a fi judecat, criticat sau întrerupt, pentru a putea să te întorci la copilul tău mai apt și mai deschis la joacă. Mai ales atunci când se acumulează mai multe lucruri față de care ai o intensitate emoțională mare și nu ești într-un proces terapeutic care să te susțină să le diminuezi. Simpla verbalizare a acestor stări, într-o relație în care te simți acceptat, îți poate fi de ajutor.
Atunci când te debarasezi de greutatea trecutului, de stările de iritare, de nervozitate, de anxietate sau neputință, îți lași mai multă liberate să fii și să te joci. Îți permiți să alergi, să te bați cu perne, să te împingi, să te prostești. Conectarea la acest nivel fizic este, de altfel, extrem de importantă pentru copii, iar jocul, să nu uităm, limbajul lor.
Lawrence Cohen ne ajută să ne regăsim înțelepciunea de a ne juca. Nu ne predă tehnici dificile și întortocheate. Unori, poate să pară prea simplu. Dar puterea tehnicii lui, ca și puterea de schimbare, stă în deschidere, perseverență și exercițiu.
