Știu că, uneori, îți poate fi greu. Știu că poți fi nedormită, epuizată, neauzită, singură, cu răni mai noi sau mai vechi. Știu că, uneori, nu te simți văzută, înțeleasă, iubită.
Pune-ți rochia preferată peste corpul pe care îl crezi, probabil, imperfect (deși a fost perfect când a dat viață). Ieși din casă. Deschide cartea care ți-a căzut din mână la cinci minute după ce copilul a adormit. Ia-ți o cafea bună. Aleargă! Sau plimbă-te. Întâlnește-te cu cineva cu care îți face plăcere să vorbești. Vorbește! Cu alte mame sau pur și simplu cu cineva în care ai încredere. Plângi, dacă simți nevoia. Nu te ascunde! Lacrimile sunt normale, nu-l învăța pe copilul tău că e greșit să fim vulnerabili. Vulnerabilitatea și puterea sunt două fețe ale aceleiași monede. Nimic pe lume nu există fără opusul său.
Știu că aveai o altă viață înainte și că și ție ți-e greu să ți-o amintești. Știu că îți iubești copilul până la cer și înapoi, așa cum știu și că – uneori – simți că tu nu mai exiști. Umple-ți paharul cu ceva ce îți place, ai nevoie să fie plin să le poți da și celorlalți, chiar dacă dragostea se spune că e infinită. Numai tu știi ingredientele perfecte pentru tine. Dacă le-ai uitat, fă un efort și amintește-ți-le. Dacă nu, caută unele noi. Învață un cuvânt nou. Sau o rețetă nouă. Sau un pas nou de dans. Orice îți ține mintea activă și îți amintește cum e să fii, din nou, tu. Dacă simți nevoie să stai, stai. Lasă oboseala, tristețea, neputința să fie. Vor trece, nu te îngrijora. Fac parte din noi.
Nu te lăsa intimidată și nici controlată de performanță. Fii ceea ce ești. Nu lăsa „mom shaming-ul” să te facă să te simți mai puțin valoroasă. Așa cum ești, ești singura mamă a copilului tău și deci, cea mai bună pe care o poate avea. Nimeni nu te poate înlocui. Nu te strădui să demonstrezi ceva.
Informează-te, asta e bine. Află ce poți îmbunătăți sau cum poți să fii mai fericită. Dar nu lăsa erorile – firești, de altfel – să îți acapereze mintea….și viața. Transformă-le în episoade izolate, în oportunități de creștere și învățare. Fii blândă cu tine. Copilul tău are nevoie de o mamă blândă.
Desigur, nu uita să fii fermă. Să spui nu, atunci când e cazul. Să te respecți. Orice ai face, nu uita că totul începe cu tine. Nu îi crede pe cei care îți zic că nu ești centru universului. Ba ești. Ești centrul universului tău.
Dragă mamă, orice ai face, nu uita că, așa cum ești, ești singura și cea mai bună mamă pe care copilul tău o poate avea.
Un pic de știință care să te facă să spui stop „mom shaming-ului”:
„Un aspect util de avut în vedere de către cei ce nu sunt părinți este faptul că întotdeauna este mai ușor să îți peste de copiii altcuiva decât de ai tăi. Datorită faptului că aceștia se comportă mult mai copilărește cu proprii părinți decât cu alți oameni. Prea adesea auzim remarci din partea oamenilor bine intenționați cum că un anumit copil se comportă minunat cu ei, în timp ce comportamentul său dificil cu mama sa este cauzat de faptul că ea nu știe să se descurce cu el: principalul punct de acuzare împotriva ei este faptul că-l răsfață! Astfel de critici sunt, de obicei, nepotrivite și, mult mai adesea, expresii ale ignoranței autorilor și criticilor în privința copiilor decât ale incompetențelor parentale. Inevitabil, prezența mamei sau a tatălui evocă sentimente primitive și turbulente, neevocate de prezența altor persoane.” (John Bowlby – „Crearea și ruperea legăturilor afective”)
Photo credits: Photohobia
