Filmele nu sunt doar o formă de artă, ci și un context de reflecție. Ele ne spun multe despre noi înșine, despre posibilitățile pe care le avem sau despre rezistențele interne și extreme pe care le întâmpinăm. Ne determină să trăim emoții pe care, altfel, ne vine greu să le accesăm.
Deși se întâmplă în societăți și culturi diferite, filmele adunate mai jos ne arată, într-un fel sau altul, cum se perpetuează din generație în generație aceleași suferințe și încercări, iar unele din ele ne dau și o cheie de a ieși din acest cerc vicios.
Fie că reușesc să-și rezolve problemele din trecut, fie că nu, toate personajele parcurg un traseu important al descoperirii și redescoperirii de sine. Ele reușesc să vadă cum se reflectă alegerile părinților și presiunea societății în propria viață și fac un pas important în câștigarea libertății proprii.
Îl pun cap de listă pentru că este printre puținele filme românești pe care le-am văzut care face o radiografie a familiei, a meandrelor în care suntem prinși în drumul nostru de devenire. În încercarea lor de a depăși obstacolele trecutului, Ana și Toma se confruntă nu numai cu proprii lor demoni, ci și cu respingerea celorlalți. Pentru că o societate plină de preconcepții face evoluția personală mult mai dificilă. În loc de puncte de reper și susținere, în momentele de deznădeje suntem mai degrabă stigmatizați, iar depășirea istoriei învolburate a familiei devine și mai sinuoasă.
Am povestit mai multe despre el aici.
Un film minunat, georgian, văzut la TIFF. Un adevărat imbold pentru cei care amână deciziile care i-ar face împăcați cu ei înșiși de teama reacției celorlalți. Filmul spune povestea Mananei, care se hotărăște să se despărtă de soțul ei și să trăiască singură la 54 de ani. Ea trebuie să înfrunte o familie tradiționalistă, care nu îi înțelege alegerea. În acest proces de asumare și descoperire de sine, ea și își reînoiește legătura cu fiica ei, care trăiește o experiență similară cu a sa. Reușește astfel să întrerupă șirul lucrurilor făcute așa cum trebuie și nu așa cum vrem, al vorbelor nespuse și al aparențelor pe care le iubim mai mult decât pe noi înșine. Familia fericită cade de pe piedestal, dar rămân adevărul, stima de sine și legăturile sincere și durabile.
O femeie dintr-o societate beduină se confrută cu repercusiunile faptului că îți confruntă soțul atunci când acesta ia decizia de a-și mai lua o soție. În același timp, fiica ei se îndrăgostește și comite o nouă greșeală capitală într-o lume constituită din căsătorii aranjate și minim de sentimente. Cele două evenimente crează haos și, deși mama este pregătită să se sacrifice pentru a-i oferi fiicei o altă viață, loialitatea ei nu îi permite să accepte acest dar. De această dată, schimbarea nu se poate produce și lupta pentru libertatea individuală rămâne doar o răzvrătire, într-o societate mult prea rigidă și coercitivă.
După ce tatăl său a murit, un bărbat își pune viața sub lupă: o carieră de scriitor ratată, un job de detectiv particular care doar îi ocupă timpul, o situație financiară precară și o familie destrămată. În încercarea de a-și reașeza viața, el încercă să se împăce cu fosta sa soție. Îi vin în ajutor atât mama sa, cât și un taifun care îi obligă să stea împreună și să își împărtășească lucrurile rămase nespuse. Însă așa cum un taifun nu poate fi oprit, nici împăcarea nu mai este posibilă. Odată pornite, lucrurile își urmează cursul. Un film despre cât de importantă este acceptarea și despre cum lozul norocos nu există, e doar o himeră care ne oprește să trăim cu adevărat.
