Dor de Ducă

Thailanda în secvențe

…și locul tău nu e în Paradis 

In Koh Jum „nu e o zi prea rea astăzi”. Pare greu de crezut că ar putea fi o zi rea vreodată. Dar, desigur, monștrii proprii își au loc în orice fel de paradis. Koh Jum nu are port, pentru că nu își deschide brațele oricui. Numărul de turiști rămâne considerabil mai mic decât cel al maimuțelor. Și chiar dacă ai ajuns cu barca să îl zărești, trebuie să supraviețuiești crabilor care abia așteaptă să îți prindă degetele de la picioare în timp ce înaintezi prin apă către mal.

La Valerie vezi marea direct din bungalow-ul cu iz franțuzesc, cu o cafea tare sau un pahar de vin în față, cum rar ai parte în Thailanda. În rest, se mănâncă aceleași Pad Thai sau Thom Yum savuroase și se stă. Se stă în fața mării. Se stă în noi înșine. Căci marea în Joh Jum e limpede. Și plajele goale. Cu petale de flori pe ele.

În Koh Jum se învață statul. Căci și în paradis e greu de stat, monștrii proprii te urmăresc oriunde. Iar drumurile în Koh Jum sunt sinuose.

 

 

 

 

Un turist puțin turistic

Căutăm părțile pline, perspectivele idilice, paradisul. Trunchiem realitatea astfel încât să încapă pe Instagram. Dar perfecțiunea este cel mult un cadru.

Cu tarabe în stânga și în dreapta, zgomot, arome și culori aruncate ici și colo, cu valuri de turiști gălăgioși care vin și pleacă din port, Ao Nang este prea amestecată, gălăgioasă și turistică pentru fotografia perfectă. Poți fenta însă ochiul privitorului cu apusul perfect, cu o față caldă și sinceră, cu o nucă de cocos în brațe sau cu o mâncare bună. Sau poti să te furișezi pentru o poză pe plajele odată perfecte, acum pline și turistice – Railay Beach sau  Phi Phi Don. Pentru mai multă autenticitate poți merge singur, pe două roți, până la Tiger Cave, poți poposi într-o piață locală și poți testa mâncărurile thailandeze din tarabă în tarabă și să le deguști direct din pungă, ca un localnic. Poate nu toate sunt perfecte, dar toate sunt reale.

 

…drumul către zgârie nori

Când spun Bangkok îmi vin în minte straturi. Straturi de condimente. Straturi de oameni. Straturi de clădiri. Se unduiesc toate la stanga și la dreapta râului Chao Phraya. După ce le-ai străbătut cu tuk tuk-ul, taxiul, metroul, vaporul sau sky train-ul, rămâi cu un teanc de imagini care alcătuiesc o poveste întortocheată, dar minunat povestită. Rămâi cu seninătatea de la Wat Pho și zumzetul celor 108 monezi care cad în bolurile de bronz puse de-a lungul statuii lui Budha întins, cu dorințele tale atârnate de ele. Cu zgomotul și aglomerația din China Town, dar și cu popasurile de la fiecare colț de stradă pentru un nou experiment culinar. Cu mirosul puternic de durian și efectul lui greu de deslușit. Cu opulența Palatului Regal și frânturi de istorie, despre care n-ai avut habar până atunci. Cu imaginile impresionante ale Bangkok-ului pe care ți le oferă sky bar-urile sau cu haosul centrelor comerciale imense. Cu oaza de liniște de la Jim Thompson. Cu minuțiozitatea cu care se amestecă culorile în piețele de flori. Cu forfota și exotismul piețelor pe apă, cu propspețimea fructelor de mare și licuricii care dădeau strălucire griului apei. Cu jertfele de la fiecare colț de stradă, căci se cuvine să dăm drept ofrandă o frântură din tot ce avem.

 

Întoarcera

Udat de o ploaie, Khao Sok îți demonstrează că nu există prea mult verde. Te echipezi bine și umbli prin pădurea tropicală, să descoperi pas cu pas natura, te legeni în liane în timp ce bei apă din cană de bambus, vezi șerpi de pe o plută sau, dacă vrei să îți testezi curajul, te echipezi bine și înnoptezi în junglă. Sau pur și simplu dormi la marginea ei, căci stropii de ploaie și liniștea sunt cel mai bun somnifer. Dacă simți că te plictisești, poți tot timpul să mai adaugi pe agenda zilei o excursie, un masaj sau încă un orez cu mango. În Khao Sok mai stai puțin. Și mai deguști din tăcere.

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply