Stima de sine și calitatea vieții

Cât de bine ne simţim, zi de zi, depinde, mai mult decât de lucrurile care ni se întâmplă, de stima de sine și de calitatea relațiilor cu ceilalți. Iar ele se potențează reciproc. Cu cât relațiile noastre sunt mai autentice, mai armonioase, cu atât viața noastră este mai împlinită. Pentru că ne vom simți acceptați, înțeleși, iubiți. Cu cât stima de sine este mai dezvoltată, cu atât aceasta va contribui mai mult la calitatea relațiilor noastre. Vom avea nevoie de mai puține confirmări, vom intra în mai puține lupte de putere, vom fi mai deschiși în a accepta alteritatea, părerile diferite.

Însă stima de sine se formeză în copilărie, iar mulți dintre noi am învățat, fără să vrem sau să ne dăm seama de asta, să confundăm stima de sine cu admirația celorlalți, cu nevoia constantă de confirmare și apreciere.

Ca mamă, îi spune deseori bebelușei mele că e frumoasă pentru că, pentru mine, ea așa este. Mă bucur când ea învață să se rostogolească sau când face eforturi să se târască în pătuț. În același timp, mă bucur că ea există pur și simplu, indiferent de aceste lucruri. M-am gândit adeseori că mi-aș dori ca ea să se valorizeze în afara frumuseții, a reușitelor, a performanțelor (eu însămi confruntându-mă cu asta). Pentru că tot timpul se va găsi cineva mai frumos, mai bun, iar această permanentă competiție și alergătură după laude și confirmări mută în exteriorul nostru bucuria de a fi. Nu va fi de mirare apoi, că ne vom simți deseori goi, neputincioși, că vom avea nevoia imediată de validare pentru a fi bine. Și nicio validare nu va fi suficientă…nu pentru mult timp.

Cum spune Nayyirah Waheed, în „Emotional nutrition”:

I  will tell you, my daughter
of your worth
not your beauty
everyday. (your beauty is a given. every being is born beautiful)
knowing your worth
can save your life.
raising you on beauty alone,
you will be starved.
you will be raw.
you will be weak.
easy clay.
always in need of someone telling you how beautiful you are.

Cred că cel mai bun răspuns la aceste întrebări l-am găsit în cartea Virginiei Satir, „Arta de a făuri oameni”. Practic, crearea stimei de sine pornește de la două adevăruri fundamentale, care nu ne fac nici inferiori, nici superiori celorlalți, dar ne vorbesc despre unicitatea noastră. Iar această unicitate merită să fie prețuită.

ADEVARUL 1. Toți oamenii au amprente și fiecare set de amprente este unic, aparținând unei singure persoane. EU CHIAR SUNT SINGURA PERSOANĂ DE ACEST FEL DIN ÎNTREAGA LUME. PRIN URMARE, AM DREPTUL DE A FI DIFERITĂ, ÎNTR-UN MOD SAU ALTUL, DE RESTUL OAMENILOR.

ADEVARUL 2. Toate ființele umane au aceleași elemente fizice de baza – picioare, brațe, cap etc. -, care seamană între ele, într-o măsură mai mare sau mai mică. Prin urmare, SUNT LA FEL CA TOȚI CEILALȚI DIN ANUMITE PUNCTE DE VEDERE FIZICE, DE BAZĂ.

Cu toate acestea, din moment ce sunt, de asemenea, unică, sunt diferită de ceilalti și asemanatoare cu ei în multe privinte. Aceste perspective sunt foarte importante în dezvoltarea stimei de sine. Fiecare persoană este o descoperire.” (Virginia Satir, Arta de a făuri oameni, Editura Trei, p 52).

Poate nu toți am primit educaţia necesară pentru a şti să facem asta natural în viaţa de adult. Dar putem începe de la a conștientiza unde ne situăm pe această scală și putem lucra în fiecare zi să ne valorizându-ne un pic mai mult decât ieri, să ne comparăm un pic mai puțin, să ne iubim un pic mai mult și să nu ne fie frică să ne arăta așa cum suntem, pentru că ”relațiile interumane bune și comportamentele adecvate și afectuoase izvorasc din persoane care au un sentiment puternic al valorii proprii” (Virginia Satir, Arta de a făuri oameni, Editura Trei, p 51).

Leave a Comment