Dialoguri

Nu e nici alb, nici negru, e doar gri cu picățele verzi

Avem nevoie de adevăruri absolute. Avem nevoie să ni se spună exact care este problema, soluția și sperăm că rezolvarea stă într-un răspuns neaflat încă. Pe principiul toate-s vechi și nouă toate, revelația nu este o informație nouă, ci o informație pe care nu vrem sau nu putem să o vedem, iar rezolvarea stă în efortul depus să acceptăm și să prelucrăm, nu într-un răspuns revelator.

Am trăit mult timp într-o societate care mima adevărul absolut. Nu cred că adevărul nu există, dar cred că adevărul pe care îl știm este, pe principiul popperian (Karl Popper), cunoscut parțial – lansăm ipoteze, facem observații. Odată ce continuăm să urcăm pe munte, tot mai mult din el ni se va dezvălui. Nu putem însă să vrem să vedem de la bază vârful și nici nu putem pretinde că îl cunoaștem.

Odată lucrurile păreau mai simple. Mergeam la medic, ne dădea un diagnostic și plecam acasă fericiți, indiferent dacă diagnosticul reflecta total, parțial sau deloc situația curentă. Ni se părea însă că am primit adevărul, iar cu adevărul putem să dormim liniștiți. Nu ne îndoiam de informația pe care o primeam, nu o relativizam, nu o luam cu rezervă, nu era o recomandare, nu căutam a doua, a treia sau a patra părere, nu exista opțiunea de a alege o abordare sau alta. Mergeam la școală, ni se spunea clar și răspicat că școala românească e cea mai bună, plecam acasă, învățam, luam nota 10, eram convinși că vom reuși în viață. Mergeam la magazin, era două tipuri de brânză, îl luam pe cel mai scump, știam că am cumpărat ceva bun… Iar lista poate continua… Lumea se împărțea simplu între bun și rău. Și, în general, în viață, aveai sau n-aveai noroc, aveai sau n-aveai gene bune, te ajuta sau nu divinitatea.

Între timp am aflat că toată lumea poate greși (inclusiv cei de la care așteptăm răspunsuri clare și finale) și, mai mult decât atât, că nu putem ști totul, că există multe ipoteze, variabile și multe adevăruri cunoscute parțial, multe reușite, dar și multe erori. Informația este peste tot, așa că am aflat că există diverse abordări, soluții. Că știința rezolvă o parte dintre dileme, dar nu pe toate. Că există perspective din care putem privi lucrurile. Iar asta este cel puțin înfricoșător, de ambele părți ale baricadei.

Într-un fel, prin informație și știință, ne-am creat un nou mit – că putem controla totul, ști totul. Dar, de fapt,informația ne-a făcut în același timp să ne simțim lipsiți de control, pe nisipuri mișcătoare într-o societate care ne învață că putem deține controlul.

M-am gândit deseori cum putem internaliza aceste paradoxuri și am căutat mult timp să știu un răspuns care să le cuprindă pe toate. Nu l-am găsit, dar am descoperit câteva lucruri pe drum.

Când nu știi de unde să începi, sau ai incertitudini legate de o situație, începe cu ceea ce cunoști.

Nu te strădui să afli ceva nou, lucrează cu informația pe care o ai la momentul respectiv. Cu abordarea din aproape în aproape lucrurile, cel mai adesea, se vor clarifică ușor. De multe ori, este o iluzie că lipsa de informație întreține problema. Fii sincer! Dacă ai ști mai mult, chiar ai schimba mai mult.

Răspunsurile despre tine sunt rareori în exteriorul tău

Avem în corpul nostru foarte multe informații care ne dau suficiente explicații despre cine suntem, de ce reacționăm așa cum reacționăm, de ce vedem lumea așa cum o vedem, de ce facem alegerile pe care le facem. Pe unele din ele evităm însă să le vedem și căutăm în exterior ceva ce ne putem explica doar privind în interior.

Schimbarea nu e ceva ușor, simplu de făcut, dacă ai informația

Dacă ar fi atât de ușor să ne schimbăm comportamentele, toată lumea ar face-o, în cel mai scurt timp. Însă doar atunci când înțelegem semnificația unui anumit comportament în sistemul nostru și acceptăm acest lucru putem începe drumul sinuos și greu al schimbării. Informația face lumină pe drum, dar tot tu trebuie să parcuri drumul.

Nu există rețete de trăit

Nu cred în rețete. Nici de dormit, nici de trăit, nici de mâncat, nici de slăbit, nici de născut, nici de crescut copiii, nici de relații fericite sau nefericite. Există principii sau variante după care te poți ghida și un echilibru pe care îl poți atinge. Același lucru nu are aceeași însemnătate pentru toată lumea, fără să vedem contextul și istoria personală a fiecăruia nu facem decât să prescriem rețete fără să vedem pacientul.

Nu îți consuma energia cu ceea ce nu poți schimba

Există lucruri pe care le poți schimba și lucruri pe care nu poți încă să le schimbi. Resursele noastre sunt însă limitate și e mai eficient să ne ocupăm de lucrurile de care ne putem ocupa și să acceptăm că încă nu a venit timpul pentru celelalte.

Acceptă incertitudinea

Întrebarea nu este dacă știm destul, ci dacă folosim ceea ce știm. Avem extrem de multă informație, uneori e suficient să o punem pe cea care o știm în practică. În același timp, vor exista zone asupra cărora vom avea puțin control șu nu putem face decât să acceptăm asta. Lumea, interioară și exterioară, pare să fie o combinație paradoxală între control și lipsă de control, între dependență și independență, între haos și echilibru.

Adevărul este că există multe nuanțe de gri cu picățele verzi

Adevărul există, dar el nu este tot timpul ceea ce ne așteptăm să fie. Uneori el este, pur și simplu, gri cu picățele verzi. Îl vom vedea atunci când vom fi pregătiți.

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply