Când copiii au multe nevoi neîndeplinite, ei pot avea multe dorințe. Dorințele, ca și nevoile, nu sunt greșite. Ne putem dori multe lucruri, nu este însă musai ca ele să se întâmple. O parte din dorințe se îndeplinesc în realitate, altele rămân fructele copacilor imaginari pe care îi creăm pentru a ne echilibra viața psihică.
Recunoașterea și satisfacerea nevoilor
Când vine însă vorba de nevoi, lucrurile stau diferit spre deosebire de dorințe. Dacă la dorințe există prea mult, la nevoi rareori putem vorbi de prea mult. Paharul afecțiunii plin înseamnă dezvoltare, evoluție, deschidere, învățare.
„Paharul se reumple atunci când copilul e iubit, hrănit, alinat și mângâiat. Pe lângă hrană, căldură și contact fizic armonios, reumplerea asigurată de persoana de îngrijire include liniștirea, atunci când copilul e supărat, și joaca și conversația, atunci când e fericit.”(Lawrence J Cohen, „Rețete de jocuri”).
Încă de mici, suntem conștienți de nevoile noastre. Nevoia de hrană. Nevoia de conectare. Nevoia de a fi acceptați. Dacă suntem lăsați să ni le exprimăm și să rămânem în contact cu noi înșine, este puțin probabil să dăm greș în estimarea și exprimarea propriilor nevoi. Un copil știe cât are voie să mănânce sau să doarmă, rolul nostru este să îl ajutăm, nu să îl programăm.
Dincolo de nevoile fiziologice, un copil are nevoie de dragoste și acceptare, iar când paharul emoțional se golește, se poate umple cu multe dorințe. Când paharul emoțional este plin, dorințele nu sunt decât niște bomboane presărate pe tort, pe care le putem da sau nu, fără să ne fie frică sau rușine de supărarea copilului.
Uneori, le limităm copiilor nevoile și le satisfacem multe dorințe la schimb. „Îl învăț să nu mai fie așa dependent de mine”, „Trebuie să se obișnuiască singur”, „I-am cumpărat toate jucăriile, n i-am refuzat nimic, ce mai vrea?”. Copilul vrea, de fapt, să se asigure că ne are. Are nevoie de părinte, pentru că părintele este oglinda sa, refugiul său, resursa sa. Dependența emoțioanlă a copiilor față de noi este sănătoasă, ei nu se pot dezvolta decât în relații. Dorințele pot sau nu pot fi îndeplinite, însă nevoile neîndeplinite lasă urme adânci.
Aceeptarea dorințelor
Când un copil cere jucării, dulciuri și favoruri și multe alte lucruri pe care știe că nu i se pot oferi, dorințele lui nu sunt greșite. Pe de o parte, este normal să ne dorim diverse lucruri și avem nevoie să fim acceptați cu tot cu dorințele noastre, absurde sau nu. Asta nu înseamnă că toate dorințele trebuie îndeplinite. Sau că toate Dimpotrivă. Unele dorințe sunt atât de trecătoare încât cu siguranță o dorință doar o precede pe cealaltă. În spatele multelor dorințe se află de fapt o nevoie neîndeplinită. Odată ce ne asigurăm că paharul afecțiunii este plin, pentru îndeplinirea dorințelor există limite.
De ce, însă, dorințele copiilor pot deveni iritante pentru părinți? Poate pentru că ne simțim niște părinți răi pentru că nu îi oferim totul sau este posibil să ne dorim să evităm sentimente negative precum furia sau rușinea. Niciuna din aceste variante nu este însă o soluție viabilă pe termen lung. Dorințele pot exista, oricâte și oricând, iar ele pot fi îndeplinite numai unoeri sau în domeniul imaginar. Dorințele ne dau oportunitatea să găsim soluții creative pentru a le împlini.
Când copiii au, însă, nevoi, au nevoie de noi.
