A deveni mamă – un an cu tine

A trecut un an. Tu îl vei uita, dar fărâme din el vor rămâne imprimate în tine pentru totdeauna. Și eu îl voi uita, în mare parte, căci din suma anilor noștri ne rămân doar câteva momente cu care facem apoi calcule matematice și ecuații. Dar, datorită ție, există în mine o parte nouă, care va crește cu fiecare zi și va rămâne cu mine pentru totdeauna – cea de mamă. Îți mulțumesc pentru tot ce învăț, în fiecare zi, ca mamă a ta. În tine mi se oglindește cea mai vulnerabilă parte. În tine îmi văd neputințele. Dar tot în tine îmi văd și forța pe care nu știam că o am. Și credința cea mai puternică. Și speranța care se întinde dincolo de limitele mele omenești.

Îți mulțumesc pentru că te-am ținut în brațe la nesfârșit în primele luni. Că am fost acolo când ai început să te desprinzi, să te rostogolești și să mergi de-a bușilea…mai repede decât credeam. Că te-am așteptat să te întorci și să pleci din nou în expedițiile tale. Că te-am luat în brațe din cinci în cinci minute când ai început să mergi și te-a cam speriat independența asta pe care ai cucerit-o atât de repede. Că alerg după tine acum și tu fugi, deja!, de mine. Că te prinzi de picioarele mele când întâlnești un om sau o situație nouă. Că te uiți, cu ochii tăi mari, la mine și la tot ce te înconjoară și încerci, în fiecare zi, să cuprinzi lumea. Și eu reflectez din nou la ea, alături de tine.

Mă bucur că citim cărți împreună. Că îmi aduci fiecare carte pe care o găsești și mă pui să repet la nesfârșit: mac-mac, oac-oac, muuu, bee și ihaaa. Că apeși pe tastele de la laptop de fiecare dată când mă vezi că lucrez. Că îmi ceri să îți pun muzică. Că ai strigat ma-ma la 6 luni și de atunci te-ai decis că nu ai nevoie să repeți cuvântul, căci mama e aici și asta e datoria ei, n-are rost să o strigăm. Că între timp e mai bine să repetăm o-uu, gu-oi (gunoi), ba-ba, a-pa, co (copac și copil deopotrivă), ca-ca, ta-ci și ta-ta-ta.

Iartă-mă pentru greșelile pe care le-am făcut. Voi mai face. Să știi că sunt și voi fi aici să repar cât pot din ele. Să-ți îmbrățișez deopotrivă bucuria și tristețea, entuziasmul și furia. Nu sunt un om perfect. Nici o mamă perfectă. Și te rog să nu mă vezi niciodată așa.

Lina mea dragă, să-ți fie drumul lin și plin de experiențe minunate. Să te bucuri de fiecare în parte. Și să iubești mult. Pe tine. Oamenii din viața ta. Locurile în care pășești. Ceea ce faci. Să iubești nesfârșit. Căci iubirea este totul!

Leave a Comment