Ceartă-te cu cap

În toate relațiile există un dans continuu între a fi împreună și a fi separați, două nevoi de bază între care suntem într-o permanentă căutare de echilibru. Tocmai pentru că doi nu pot fi niciodată unul, că individualitatea generează diferențiere și diferențe, în orice relație (sănătoasă) apar și disensiuni, certuri. Dacă în etapa de început a relației sunt exploatate cu preponderență asemănările, iar diferențele sunt trecute ușor cu vederea, în etapele ulterioare vei avea nevoia de a te defini deopotrivă ca parte și ca individualitate. La niciuna din ele nu putem renunța.

Obișnuim să ne raportăm la ceartă doar ca la o escaladare (care nu este necesară) și să nu vedem efectele pozitive pe care le poate avea – de a vorbi despre emoțiile noastre, despre cine suntem sau de a ne negocia așteptările pe care le avem de la celălalt. Cearta ne ajută să ne exprimăm individualitatea, să ne delimităm granițele și să ne armonizăm în relație cu celălalt. Ea este și o bună oportunitate de a-l cunoaște pe celălalt și, poate, de a învăța de la el, de a ne flexibiliza. Diferențele de opinie ne ajută se creștem, să vedem lucrurile din mai multe perspective. „Gândiți-vă cât de plictisitoare și de lipsită de sens ar fi viața noastră daca am fi toți la fel. Diferența ne aduce emoții, ne starnește interesul, ne face să ne simțim plini de viață. Desigur, tot diferența aduce cu ea și câteva probleme. Provocarea este să găsim modalități de a ne trăi diferențele în mod constructiv”, spune Virginia Satir în „Arta de a făuri oameni”.

Cum te cerți cu cap?

Vorbești despre tine, nu despre celălalt

Acest lucru este foarte dificil când te simți rănit. Cu cât celălalt se va disculpa, cu atât tu vei fi mai acuzator, iar acest dans vă va ține prinși într-o situație fără ieșire. Dacă reușești să faci, totuși, pasul de a ieși din cercul vicios al lui „cum trebuie să fie lucrurile” și să vorbești despre cum te simți, vei face loc ascultatului și vei reuși mai degrabă să te faci ascultat, pentru că celălalt nu va mai fi prins în mecanisme defensive.

Amintește-ți că dreptatea nu te va scăpa de suferință

Desigur că avem nevoie de dreptate, mai ales în situațiile complicate în care ne-am simțit nedreptățiți, răniți, mințiți. Dreptatea nu ne va scuti însă de suferință, deși de multe ori sperăm că așa va fi. În plus, în multe situații, discuția despre cine are dreptate ascunde o discuție mai profundă, despre nevoi. Putem câștiga lupta dreptății și, totuși, să rămânem cu nevoile neîndeplinite.

Identifică nevoile și emoțiile

Identifică nevoile ce stau la baza argumentelor tale. Foarte puțină lume se ceartă pentru dreptate. Cei mai mulți dintre noi se ceartă pentru că o parte din nevoile lor nu sunt satisfăcute. Pentru ca să poți face acest lucru este necasar să intri în contact cu nevoile tale, să fii autentic și să poți spune ce aveai nevoie de la celălalt și nu ai primit și cum te face asta să te simți. Ce însemnă pentru tine, de fapt, gunoiul care nu a fost dus sau faptul că a întârziat la cină? Cum te face asta să te simți? Singur? Nevalorizat? Nerecunoscut? Neiubit? Multă lume își ascunde aceste nevoi primare în spatele unor pretexte și le îmbracă cu furie. De fapt, nu face decât să fugă de contactul cu propriile sentimente și nevoi. Cu cât nevoile nu vor fi îndeplinite, cu atât certurile vor fi mai dese.

Încearcă să înțelegi poziția celuilalt

Oricât de nedrept ți se pare, înțelegerea și validarea celuilalt te va aduce mai aproape de o discuție sinceră. Să înțelegi și să validezi sentimentele celuilalt nu înseamnă să ierți sau să accepți. Atunci când suntem foarte furioși și răniți, acest lucru este poate cel mai dificil de făcut, dar este de multe ori cel care poate salva o relație, chiar și în momentele de furtună maximă. În plus, ne amintește că avem acces integral doar la experiența noastră și că, oricât de obiectivă este, ea rămâne totuși încărcată cu subiectivism. Poate în timpul furtunii e greu să îl vezi pe celălalt, dar dacă totuși reușești să faci asta după ce tensiunea emoțională scade, e util să-i comunici celuilalt că poți să vezi „povestea lui”, chiar dacă nu ești de acord cu ea. „Validarea nu înseamnă să fii de acord. Înseamnă să arăți respect față de asemănările și deosebirile dintre tine și partener. E piatra de temelie pentru o comunicare trainică și constructivă. Fără validare, comunicarea e mai degrabă un joc de putere”, spune psihologul Janet Woititz în „Intimitate zbuciumată”.

Separă comportamentul de om

Demonizarea celuilalt poate părea utilă pe moment, însă pe termen lung va prelungi conflictul și ne va face greu să integrăm întreaga gamă de expriențe pe care am trăit-o alături de un om. Prin demonizarea celuilalt suntem, într-un fel, nevoiți să negăm o parte din realitate și ne creăm iluzia că suntem îndreptățiți, noi înșine, să facem rău. Deși poate părea mai ușor să pui etichete și să categorisești lucrurile în alb și negru, mai ales atunci când ai de luat o decizie dificilă, pe termen lung te vei simți blocat într-o perspectivă limitativă. Pentru că oamenii nu pot fi nici 100% buni, nici 100% răi. Ei pot avea multe comportamente greșite (poate chiar în 80% sau 90% din cazuri), care nu trebuie nicidecum negate, însă aproape nimeni nu poate fi 100% rău. „Dacă întelegeți că oamenii ating arareori perfecțiunea în căutările lor și că puțini oameni se poartă în mod distructiv pentru că așa sunt ei construiți, veți reuși să vă vedeți partenerul ca pe o ființă umană obișnuita, ca pe voi înșivă”.

O ceartă făcută cu cap ne apropie

Multă lume asociază cearta cu sfârșitul, pentru că de multe ori cearta este însoțită de furie, iar furia este distructivă. Ne este frică de sentimentele negative și de forța imensă pe care o au, astfel încât le ascundem și, inconștient, le amplificăm. „O ceartă bună, sănatoasă nu trebuie neapărat să însemne moarte – ea poate produce apropiere și încredere”, spune Virginia Satir. O cerată bună sau curată este cea care respectă, pe cât posibil, regulile de mai sus. În felul acesta transformăm ceea ce se poate transforma în violență în apropiere. Ne acceptăm sentimentele negative, însă nu le permitem să ne direcționeze întregul comportament. Ne acceptăm diferențele și facem loc individualității, atât a noastră, cât și a celuilalt. Adică facem loc aproprierii și acceptării autentice.

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Despre mine
Roxana Grigorean-Stefan

Comunicator

Psihoterapeut

Povestitor la SelfTalks.ro

Ultimele articole
Retele sociale