Dor de Ducă

Călător în sate veșnice

În căutările mele, am căutat și găsit multe colțuri de liniște. De la apusul care cădea molcom peste dealuri în Toscana, la plaja goală și plină de flori din Koh Jum. Dar cel mai aproape de mine rămâne satul. La Ciocănești m-am plimbat liniștită pe uliță, la Măgura și Ciocanu am respirat cel mai adânc aerul de munte, la Viscri mi-am mai luat o supradoza de verde, iar la Corbu m-am îmbătat cu albastru. Pentru că, da, pentru mine veșnicia s-a născut la sat.

Măgura și Ciocanu sunt cele mai frumoase sate de munte pe care le-am văzut, cu deschidere la Piatra Craiului. Răsfirate peste dealuri ondulate, înconjurate de munți ascuțiți, satele se întind peste cel mai intens verde. De la Măgura la Ciocanu este un drum șerpuit de pe care te poți pierde, în fiecare minut, în tine însuți. Iar în Măgura se află Samedru, o pensiune simplă și cu bun gust, așa cum ar trebui să fie toate cabanele la munte. Cu o curte mare plină de căței și ponei, cu mâncare gustoasă făcută în casă și liniște cât cuprinde, Samedru e locul perfect de unde poți, seara, să numeri stelele.

Dacă ajungi prin Bucovina, oprește-te în satul încondeiat Ciocănești și admiră casele cu modele vechi bucovinene. Aflat la 20 de kilometri de Vatra Dornei, satul nu este doar un muzeu în aer liber prin casele lui încondeiate frumos și atent, ci și prin locul magic în care se află. De la Câmpulung pe Transrarău, de la Ciocănești la Vatra Dornei, Bucovina te servește, la fiecare popas, cu imagini desprinse dintr-un basm, asezonate cu cea mai dulce smântână.

Dacă ajungi prin Transilvania, fă o oprire în Viscri sau în Cloașterf. La Viscri poți să vezi satul românesc într-o variantă mai comercială, un amestec de sat săsesc și urban. Viscri a învățat să-ți cunoască manierele de oraș și să îți respecte tabieturile. Are mere cu etichetă, alee de plimbare, restaurant tradițional-urban, iar verdele și liniștea au devenit atribute de brand. La Cloașterf găsești, în schimb, un sat aproape gol, mărturie ale unor vremuri trecute, când oamenii și-au lăsat gospodăriile și au plecat să-și petreacă timpul în altă parte. Un sat suspendat în timp.

În cealaltă parte a țării, una pe care am învățat să o descopăr și să o iubesc mai târziu, stă marea tăcută cu luna plină desupra și valurile care șuieră peste nisip. Are și ea saturile ei, cele puține, rămase. Iar unul dintre ele este Corbu. Aici, la Corbu, găsești o casă simplă care, odată ce ai intrat pe poartă, te așteaptă să te cuibărești în hamac și să admiri ușile colorate, care îți deschid fiecare o altă lume – Cuibul de la Mare. Saramura e făcută în casă, berea, vinul și sifonul sunt din partea casei, umbrelele de soare stau la poartă și plaja te îndeamnă să nu te întorci până pe înserat. Să stai și să privești cum pescărușii iau, încet-încet, locul oamenilor. Te depărtezi, mai privești odată luna cum se ridică din apă în timp ce apusul roșu, din partea opusă, ia conturul stelelor.

Bine ai venit la sat! Veșnicia va avea tot timpul prețul unui cântec de greier sau a unui lătrat de câine pe înserat.

 

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply