Acasă în Bucovina

Uneori, ai nevoie să te-ntorci acasă și să te rostogolești pe un deal până când toate relele se spulberă. Pentru mine, acasă înseamnă să poposești la marginea drumului, să cuprinzi cu ochii orizontul și să taci în fața asfințitului. Acasă e liniștea pe care o caut. Iar pe hartă, acasă este Bucovina.

De la Câmpulung pe Transrarău, de la Ciocănești la Vatra Dornei apoi, la o aruncătură de băț, în Ardeal, la Colibița, urcând iar munții și coborându-i până la Sucevița, am fost izbită de toate imaginile copilăriei care clipoceau necontenit în fața ochilor, ca niște poze găsite după mulți ani, dar păstrate intacte. Mi-am amintit că smântâna este dulce și se mănâncă cu orice, că brânza se ia de la stână, că apa de izvor e de băut, că iarba e verde o vară și e destulă. Și că, în mine, vor locui dealuri și coapci semeți o viață-ntreagă, căci ce se sădește-n primăvară, se coace spre sfârșitul verii și se culege toamna.

Leave a Comment