10 aha-uri de mamă

Mă uit la copilul meu și deja mi-e dor de bebelușul care stătea la piept. Timpul trece repede, iar îngrijorările te îndepărtează de multe ori de clipa prezentă, care e atât de scurtă. Este firesc ca rolul de mamă să vină la pachet, pe lângă lucrurile pozitive, cu mai mult sau mai puțină anxietate generată de această mare schimbare care implică multă responsabilitate, privare de somn, hormoni, răni mai vechi, dar și multă presiune externă, de multe ori nenecesară. M-am gândit care au fost cele 10 aha-uri care m-ar fi scutit de o parte din energia pierdută. Pentru că e aproape imposibil să-ți imaginezi, înainte, cum va fi după.

Aha no. 1: Totul trece!

Trece repede. Asta e cea mai bună mantră a mamelor. Copilul vrea doar la sân? Ai impresia că viața ta s-a schimbat radical și nu vei mai fi niciodată un om pe două picioare? Trece. Crezi că niciodată corpul tău nu va mai fi ca înainte? Trece. Copilul vrea numai în brațe? Nu te lasă să îți bei cafeaua? Nici să mergi la toaletă? Trece! Nu ai mai dormit de o saptămână? Trece. Etapele copiilor se succed atât de repede încât este o mare eroare să crezi că o etapă este ceva definitiv. Știu că vocile din jur așa îți vor spune, dar nu e nimic mai fals. Copilul are nevoi fiziologice. Pusee de creștere. Salturi mentale. Colici. Achiziții. Anxietăți de separare. Dinți. Și toate acestea se succed cu o viteză uimitoare în primul an. Și trec. Și apar altele. Și perioadele de acalmie se vor înlănțui cu cele mai agitate. Așa cum e și firesc. Despre asta e viața. Încearcă să faci efortul pe care îl fac ei în primii ani.  Nu există copii răi și buni. Există temperamente diferite și există nevoi diferite. Există copii care dorm oriunde i-ai pune. Și copii care adorm greu, pentru că sunt exploratori și extrem de activi și depășesc limita de oboseală. Nu îți mai compara copilul cu alții și nu îl băga în cutiuțe de cuminte și obraznic. Și nu îi lăsa nici pe alții să facă asta. Când îți e greu, amintește-ți că trece. Că, da, zilele trec cu un mare consum emoțional, uneori, dar anii trec și mai repede și, cândva, nu prea departe, te vei uita cu nostalgie la ei. Știu nerăbdarea de a-ți relua viața. Știu nevoia de a demonstra. Știu presiunea superficială și glossy de a-ți recâștiga trupul de dinainte în cel mai scurt timp. Știu că suntem așezați pe un pat al lui Procust prea des. Fricile mele s-au înlănțuit de multe ori cu ale altora în drumul meu. Dar, pe cuvânt, trece. Și, în economia vieții tale, acest timp nu va mai însemna atît de mult, dar va fi printre cele mai valoroase.

Aha no. 2: Nu trebuie să citești o bibliotecă de cărți să poți să fii mamă

Acum că ai devenit mamă, poate ai impresia că trebuie să citești o bibliotecă întreagă de cărți și tot nu ar fi de ajuns. De fapt, nu trebuie decât să te lași să fii. Să fii acolo pentru copilul tău care, mai ales la început, are mare nevoie de tine. Evident, sunt câteva cărți care ajută. Dar nu uita că cea mai pricepută mamă se află în tine, atunci când îți asculți copilul, nu preconcepțiile.

Aș recomanda oricând „Puncte de cotitură”, Berry Brazelton și D.W. Winnicott „Copilul, familia și lumea exterioară”. Le răsfoiesc de fiecare dată când nu prea înțeleg ce se întâmplă cu copilul. Un pediatru pasionat și empatic, care m-a apărat de miturile care îmi trec pe la ureche non-stop și un psihanalist care explică, pe înțelesul tuturor, relația unică mamă-copil din prima parte a vieții lui. Nu trebuie citite din scoarță în scoarță, ci consultate când ai nevoie. Așa cum nu trebuie nici să aplici ad-literam tot ce citești în cărți. Vezi ce ți se potrivește, întreabă-te de ce alegi o anumită metodă, dacă e despre tine, despre nevoia ta sau despre copil. Uneori, părinții își îmbracă propriile nevoi în „așa e cel mai bine pentru copil”, de aceea un pic de reflecție ajută.

Pentru a îmbunătăți cu adevărat o relație mamă-copil, eu cred că e necesar să ne uităm cum sunt mama și copilul și la relația unică dintre ei.

Aha no. 3: Grupul de suport 

Am participat la un grup de suport de mame și cred că este cel mai bun lucru pe care poți să îl faci dacă ești proaspătă mamă, mai ales dacă ai avut o naștere traumatizantă sau nu așa cum ți-ai dorit-o, dacă te simți izolată (poate) în noul rol, dacă te iau prin surprindere noile responsabilități și uneori îți vine greu să le faci față sau dacă pur și simplu vrei să te uiți la tine, să înveți de la alții și să fii împăcată cu alegerile tale. Fie că e un grup constituit ad-hoc, fie că este un grup constituit sub supravegherea unui terapeut sau un grup online, să ai alte mame în jur care întâmpină mai mult sau mai puțin aceleași probleme te va ajuta foarte mult. Multe din ideile din trecut despre creșterea copiilor nu mai sunt de actualitate și s-ar putea deseori să te simți singură în alegerile pe care le faci. Ajută să fii lângă oameni mai apropiați de ceea ce ești tu în prezent. Vorbește cu alte mame. Întâlnește-te cu alte mame. Izolarea nu atrage după sine nimic bun.

Aha no. 4: Un lucru bun pentru celălalt poate fi un lucru rău pentru tine

În lumea mamelor, lumea se-mparte tot timpul la doi. Pentru că rolul de mamă vine deseori cu o cantitate mare de anxietate la pachet, incertitudinea devine foarte greu de tolerat. Asta face ca mai toată lumea să aibă nevoie de adevăruri absolute. Dacă e bine sau rău să dormi cu copilul. Ce e bine să îi dai să mănânce. Cum să îl adormi. Cât timp să petreci cu el. Pentru toate pare că există o rețetă care trebuie urmărită pas cu pas. Doar că, atunci când vorbim de oameni și, mai ales, de creșterea oamenilor, există tot timpul o combinație unică de ingrediente. De aceea, rețeta perfectă pentru mine s-ar putea să fie un dezastru pentru tine și invers. Cred că este nevoie să vedem lucrurile în context și să nu ne uităm la rețete.

Aha no. 5: Cere ajutorul. Acceptă ajutorul

E tare bine să ai cel puțin o prietenă bună care a trecut prin experiența asta și în care ai încredere. Uneori, prietenilor fără copii le poate fi greu să înțeleagă prin ce treci, dar unii dintre ei sunt dornici să ajute. Încearcă, însă, să fii foarte specific: „supraveghează, te rog, copilul în scoică cât mă tund” sau „hai la o plimbare în parc” sau „ține copilul cât fac eu duș”. Multe mame se simt izolate de restul prietenilor după apariția copilului, dar de multe ori nici nu fac eforturi să se integreze. Poate pentru că societatea a devenit mai individualistă, poate pentru că nu știm să apreciem adevărata valoare a relațiilor. Sunt convinsă, însă, că epuizarea nu face bine nici mamei, nici copilului. Ajută mai mult să ceri ajutorul decât să fii o eroină.

Aha no. 6: „Sfaturile” nesolicitate nu sunt ajutor

La un an după ce am născut mă afectează mult mai puțin părerile pe care nu le solicit despre cum îmi cresc copilul. De la dacă e prea subțire sau prea gros îmbrăcat la ce îi dau să mănânce sau cum îl adorm. Când abia născusem însă, ca multe alte mame, am avut multe incertitudini. Eram extrem de vulnerabilă și, chiar dacă rațional știam că nu sunt de acord cu ce aud, îmi apărea automat sentimentul că ceva nu fac bine. Nu era rațional, era mai degrabă frica mea, generată de noul rol, însă toate aceste păreri nu mă ajutau deloc. Încearcă să te protejezi, mai ales în spațiul tău intim, de persoane care nu știu să respecte alegerile celuilalt și nu îți respectă limitele. Dezbaterile consumă enorm o proaspătă mamă, care are oricum un consum emoțional mult peste medie. Nu are niciun rost să te încarci cu așa ceva. Ajutatul cu „păreri nesolicitate” nu prea ajută.

Aha no 7: Nu strici copilul dacă îl ții în brațe!

Nu cred că există mit mai trist. Nu e absolut nimic greșit în a ține copilul în brațe și, stai liniștită!, nu va rămâne agățat de tine pentru restul vieții. Locul unui copil ieșit din burta mamei e fix în brațele mamei. Nu strici nimic. Nici nu se poate vorbi de răsfăț la un copil atât de mic. Nici de șantaj emoțional. Un copil mic are nevoie de conexiune. Și mama are nevoie de conexiune cu copilul. Nu strici, deci, nimic. Dimpotrivă. Îl iubești și îngrijești legătura care se formează între voi. Iubirea nu strică, ea este cel mai valoros dar pe care îl putem oferi copiilor noștri. Să îi facem să se simtă iubiți. Și, deși pare simplu, din varii motive, este unul dintre cele mai grele lucruri din lume. Pentru că limbajul și nevoile unui copil sunt diferite de ale unui adult. Așa că ține-l în brațe. Vei vedea cît de repede va zbura din brațele tale.

Aha no. 8: Relația cu mama este foarte importantă

Și în sarcină și după ce naști relația cu mama este foarte importantă. S-ar putea să ai diverse reactivități și să ai, mai mult ca niciodată, nevoie de confortul pe care doar ea ți-l poate oferi. Chiar dacă nu avem amintiri, corpul nostru are o memorie întipărită a perioadei noastre de bebelușeală. În anumite momente s-ar putea să ai niște trăiri care nu ți se par demne de un om adult sau raționale. S-ar putea să treci prin sentimente antagonice, s-ar putea să descoperi că ai niște răni nevindecate. Este normal, important e să nu te sperii de ele, să nu crezi că e ceva în neregulă cu tine. Oblojește-le cum poți, cere ajutor când simți că nu mai poți.

Aha no. 9: Alăptatul poate fi sinuos

Îmi scria o fostă colegă, înainte să nasc: vezi că alăptarea e nasoală și nu îți zice nimeni înainte. Din fericire, mi-a dezvăluit acest secret o prietenă care a trecut prin asta și eram pregătită să fie greu… dar nu atât de greu. Am știut că o să alăptez din primul moment în care mi-au pus copilul pe piept și a venit instinctiv la sânul meu, deși am născut prin cezariană. Nu cred că am realizat, până în acel moment, ce înseamnă instinct în formă pură. Bucuria de a o alăpta a venit, însă, cu timpul…

În spital a primit multe biberoane de lapte praf, încă din dimineața nașterii. Pe primul l-a vomat tacticos și a fost ținută sub observație. Apoi, toate asistentele și medicii mi-au spus că o țin prea mult la sân, că e ca și cum o pun să escaladeze munți, iar când plângea, mai primea niște mâncare la biberon. Apoi se contraziceau pe cantitatea de lapte praf. Haos.

Așa că a mâncat lapte praf, mult lapte praf, iar când ne-am întors acasă, pe fond e epuizare a mea și plâns incontrolabil al ei, a continuat să mai primească lapte praf. Între timp am avut și vinovăție și răni și panici, am apelat la consilier în alăptare, am sunat un prieten (de mai multe ori) și am reușit, cu chiu cu vai, să o scot la capăt. În fine, nu am scris asta ca să mă plâng. Durerea se uită foarte repede. Doar vreau să dau mai departe mesajul: vezi că s-ar putea să fie greu și nu îți zice nimeni. Eu zic că ajută să ai așteptări realiste. La unele mame este mai ușor. Scapă fără răgade, fără sâni dureroși și umflați, fără copil agățat non stop de țâță. Puține, însă. Majoritatea trec, dacă își propun să alăpteze și sunt la primul copil, prin mai mult sau mai puțin prin același lucru. O femie care a născut este vulnerabilă. O femeie care alăptează este și mai vulnerabilă. Amintește-ți acest lucru.

Aha no. 10: Nu există părinte perfect, nu te strădui să fii!

Viața ta se va schimba. Și da, e greu. Vei avea momente grele, oricât de bine pregătit vei fi, oricât de solidă ți-e relația de cuplu, oricât ajutor vei avea. Vei avea nopți nedormite. Hormoni. Vei traversa perioade în care îți va fi greu să te regăsești. Unii au bătăi de cap cu rutina, alții cu somnul, alții cu viața casnică. În esență, să te dedici total cuiva e greu. Uneori te vei întreba cine ești. Dar apoi, încet-încet, tu vei redeveni tu. Cu un nou rol, poate cel mai important din viața ta. Nu te aștepta să fie ușor și nici perfect. Tu ești tot tu. Iar părinții sunt tot oameni, chiar dacă pare uneori că au resurse inepuizabile. Nu te strădui să fii un părinte perfect pentru că este imposibil. Alege să fii un părinte conștient!

Leave a Comment